Te rezumi doar la un şablon nenorocit de femeie fără scrupule. Falsitatea îţi umblă prin sânge atât de spontan, de parcă ar fi o globulă roşie. Te hrăneşti cu planuri diabolice… copilă naivă.
Te îmbraci în haine dincolo de care se ascunde o femeie uşoară, greutate undeva la 40 şi ceva de kg, suflet scârbit, sentimente atât de false, încât ai impresia că mănânci polisteren.
Te privesc de la balconul apartamentului meu şi încep să râd. Mă amuzi! Încerci să te ascunzi în spatele unor oameni la fel de falşi ca şi tine. Uită-te în jurul tău şi ai să te vezi pe tine însăţi. Ştii vorba aia “Cine se aseamană se adună!” … voi vă adunaţi, vă asemănaţi şi vă înmulţiţi ca viermii ăia nesătuli.
Mai beau o gură de bere şi arunc cutia. Astăzi plouă. Opresc muzica, opresc orice gând ştrengar. Pun viaţa pe pauză şi ascult fiecare strop, simţindu-i unduirea atât de atrăgătoare pe pământul satisfăcut.
Un orgasm natural, unul mut. Şi tu, la capăt de stradă, cu prietenul tău. O partidă de sex rapid în ploaie, în văzul tuturor. Nimic nu vă opreşte, sunteţi amândoi două finiţe la fel de josnice.
Trag jaluzelele şi mă arunc în pat.
Nici ploaia nu poţi s-o mai asculţi în linişte …